Gând prin luna Mai.

In luna Mai gandurile tale au miros de zboruri inalte si de liliac inflorit... alaturi de tine pasii mei gasesc mereu drumul corect... la fel si sufletul... iar pe inceputul fiecarui zambet gasesc mereu un motiv sa te iubesc definitiv...

Si-n luna Mai visele mele se coloreaza in verde perfect si-n curcubeu infinit... imi place sa te tin de mana sau sa alergam razand prin ploaie... si sa te sarut... iar in mijlocul fiecarei priviri gasesc mereu un motiv sa te doresc mai mult...

Da, in luna Mai dragostea ne sopteste cu linisti usoare si doruri curate... impreuna am invatat sa fim ingeri sau pui de Dumnezeu... si sa ne rugam din nou corect... iar la sfarsitul fiecarei zile gasesc mereu un motiv sa-ti multumesc...

Rătăcire înspre tine.

Uneori tacerile toate mi se sparg pe tample si imi umplu timpanele de goluri uriase... imi pare atunci ca lumile toate s-au prabusit intr-o soapta absoluta si fiecare frangere de univers ma asurzeste cumplit... iar la sfarsitul abrupt al oricarui infinit, ingerii imi plang pe ruinele ultimei rugaciuni si-mi varsa secundele departe de tine...

Uneori iubirile toate imi infloresc in zambet si-mi umplu privirile de verde perfect... imi pare atunci ca lumile toate s-au nascut intr-o liniste fireasca si fiecare dor de tine ma uimeste absolut... iar la inceputul frumos al oricarui infinit, puii de inger imi rad in zborul primei minuni si-mi curg dragostea toata inspre tine...

Romanţă.

Tu poate ca simti uneori cum iti picura cerul in minuni prin parul frumos si-ti innopteaza dorul in privire... sunt doar gandurile mele care-au uitat sa te mai astepte si tanjesc mereu dupa vreo ratacire inspre tine... iar sub pasii tai mi se aseaza usoare toate amintirile cu noi...

Si tu poate ca simti uneori cum iti picura iubirea in minuni prin sufletul drag si-ti innopteaza prin doruri vreun inger... sunt doar eu care-am uitat sa te mai astept si-mi doresc atat de mult regasirea inspre tine... iar sub zborul tau mi se aseaza usoara fiecare liniste din noi...

Gând... pentru tine.

La noapte am sa invat sa tac peste respiratia ta si am sa tresar doar o data, exact la ora trei, intr-un suspin imens de dor pe sanul tau fierbinte... la noapte am sa ma zbat cumva prin ochiul tau si invelit de pleoapa dreapta am sa ma prefac in vis colorat si sonor... la noapte, iubire, am sa fiu o poveste cu printi si printese, imi voi face culcus in parul tau si am sa-ti soptesc o minune prin somnul usor... si la noapte am sa-ti uit fiecare amintire cu mine, apoi iti voi fi zambetul de drag ce se odihneste mereu pe arcul perfect al buzei tale de sus... da, la noapte voi fi un pui de inger si-am sa ma rog frumos la Dumnezeu sa ma mai lase cumva sa-ti zbor firesc printre ganduri... la noapte am sa invat sa-ti tac peste toate, am sa tresar doar o data, asa, cam pe la ora trei, si-am sa suspin cumplit de dor pe sanul tau fierbinte...

Doar TU.

Daca pentru o clipa, pentru o ultima clipa, mi-ai cere sa te rog sa-mi fii ceva, orice, in mine s-ar da lupte uriase si mii de lumi s-ar prabusi cumplit... ar fi prea greu... curios, credeam ca ma pricep la alegeri...
N-as cere soartei sa se indure, ar fi prea firesc... dar in ultima clipa de infinit as vrea sa fii un pic din iarna in care te-am invatat pe de rost si-n care am aflat ca minunile se nasc mereu pe buza de sus... totul e sa speri... sau as vrea sa-mi fii unul, doar unul, din zambetele de drag prin care mi-am ratacit mereu gandurile inainte de culcare... te-as mai putea ruga sa fii din nou Dumnezeu si sa te cred fara indoiala, sa-mi fii pentru ultima oara zborul frumos sau cea mai usoara cadere din Paradis, as vrea sa fii femeie puternica si sa-mi dai din nou curaj, ai mai putea sa fii inger sau poate doar un copil si sa mi-aduci aminte intotdeauna ca bucuria vine din lucrurile mici... as vrea sa fii somn bland si-un vis despre noi, as vrea sa-mi fii o privire si sa te port apoi, ca pe-o amintire, incrustata in spatele pleoapei drepte, sa-mi fii aripa de pe umarul stang, as vrea sa fii inceputul primaverii sau sfarsitul vreunei veri... oricum nu ar mai fi de ajuns... sau poate ti-as cere sa fii cafeaua de dimineata, pe care nu am stiut niciodata s-o beau, si sa te sorb in stropi mici cat sa-mi ajungi o vesnicie... as mai vrea sa-mi fii sarut si-mbratisare de dor si-ntr-o strangere perfecta sa devenim atunci din doi un singur trup, un singur suflet, sa ne prefacem intr-o singura dragoste mare, as vrea sa fii cea mai simpla intrebare si eu sa te raspund prea complicat, in mii de cuvinte, as vrea sa-mi fii senzatia de prea devreme din orice si sentimentul ca toate au un rost, as vrea sa fii poveste si sa te ascult soptita inainte de culcare... poate asa as invata sa adorm fara tine...
N-as vrea cumva ca soarta sa se indure, ar fi prea firesc... dar stiu ca mi-ar fi prea greu sa te spun intr-un singur fel, doar intr-unul... pe tine, minune, te iubesc de tot si impreuna cu tine imi este prea bine... si-atunci, daca pentru o clipa, pentru o ultima clipa, ar trebui sa aleg, ti-as cere sa ma ierti si as alege poate prea tarziu, sa-mi fii doar TU...