Nu ți-am spus niciodată... dar pe obrazul
tău îmi e mereu un fel de început de iarnă, cu liniște albă și cu fulgi
ce se scutură încetișor din zborul rece al vreunui pui de înger... și pe
buza ta de sus îmi miroase așa, înainte de culcare, a sărutarea mamei într-o vară de demult... iar prin părul tău fiecare idee are parfum de
ceai, și de mere coapte, și de duminică la prânz, și de îmbrățișări înșoptite... sau poate doar parfum de infinit și de salcâmi înfloriți...
Și nu ți-am spus
niciodată... dar atunci când mi te scuturi încetișor din zbor și prin începuturi de liniște, învăț cumva să curg a rugăciune de pe obrazul lui
Dumnezeu până în râsul vreunui pui de înger... și-n privirea ta mi se
pare așa, că ochiul meu și-ar odihni verdele oricând... iar în sărutul
tău fiecare gând are parfum de zâmbet, și de iubire, și de sâmbătă
noaptea, și de minuni înșoptite... sau poate doar parfum de infinit și de salcâmi înfloriți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu