Şoaptă...

Haide sa-mi taci a iarna... iar printre ganduri sa adormi asa, cam pe la miezul noptii, exact atunci cand fara nici o idee te-as ruga sa-mi zambesti vreo primavara prin ochii de mare... si haide sa-ti mai soptesc o iarna...

Haide sa-mi mai spui o iubire... iar printre aripi sa adormi asa, cam inspre miezul noptii, exact atunci cand fara nici un zbor te-as ruga sa-mi arati vreun inger in rugaciunea de-aseara... si haide sa-ti mai soptesc o iubire...

Când ninge...

Parca au inghetat acum si cuvintele... in minte, in rugaciune si-n floarea de gheata ce-mi deseneaza ingeri pe la geam... a mai trecut o zi... si mi-e atat de dor de tine...

Dar tu stii ca-n iarna minunile se coloreaza-n alb si-n ochi de verde, iar peste priviri ne colinda drag si sfant amintirile de noi... prin gand si aiurea imi spui frumos o poveste despre Dumnezeu, iar pe obraz te simt cum imi zambesti in soapta... da, tu stii ca-n iarna minunile au parfum de ceai fierbinte, si de brad, si de tine...

Parca au inghetat acum si tacerile... in minte, in rugaciune si-n zborul de gheata ce-mi infloreste a ingeri pe la geam... a mai trecut o zi... si mi-e atat de dor de tine...

Gând şoptit.

Parul tau mirosea a iarna... si pielea la fel... si respiratia, si gandurile, si fiecare zambet... pe umeri incepeau sa-mi creasca aripi, iar printre cuvinte ni se jucau a zbor puii de inger... si nici nu mai stiu ce-ti spuneam atunci... poate ca-ti povesteam vreun suras din vreo primavara ori poate ca-ti raspundeam la vreo mirare soptita incetisor... sau poate ca doar te rugam sa imi fii Dumnezeu...

Da, imbratisarea ta mirosea a iarna... si sarutul la fel... si zambetul, si tacerile, si fiecare privire... pe umeri incepeau sa-ti creasca aripi, iar printre ganduri ni se jucau a rugaciune puii de inger... si nici nu mai stiu ce-mi spuneai atunci... poate ca-mi povesteai vreo minune dinspre vara ori poate ca-mi raspundeai la vreun suras prea mirat... sau poate ca doar ma invatai sa fiu Dumnezeu...

Gând între noi.

Candva te-am pierdut... eram o rugaciune si tu m-ai scapat cumva printre degetele mainii drepte... iar eu am ajuns pana la Dumnezeu... demult m-ai uitat... erai una din aripile mele si pe umeri imi ningea mai mereu cu tacere... iar tu te-ai transformat in iarna...

Candva te-am gasit... eram un cuvant abia soptit si tu m-ai prins cumva intr-un sarut pe buza de sus... iar eu am ajuns pana la Dumnezeu... demult ti-ai amintit... erai zborul meu si prin ierni ne ningea mai mereu cu ingeri... iar tu ne-ai transformat de tot in iubire...