Blues de dragoste.

Eu te-am iubit asa devreme, tu m-ai uitat intr-un tarziu... te cautam ciudat prin scrasnetul de dinti sau prin suspinul de la inceputul lumii, te miroseam a zbucium nefiresc de ingeri si te visam apoi prin rugaciuni... si tu... mi-erai asa, un fel de timp, un fel de vreme care-mi trece, mi-erai secunda, ora, luna, mi-erai nimic apoi, si infinit...

Eu te iubesc asa firesc, tu nu ma vrei mult prea banal... te caut iar prin murmurul de buze sau pe gene, cand prea caprui ma scalzi in ochiu-ti drept, te invelesc cu dumnezei, cu zboruri sau cu pleoapa stanga si-ti numar dorurile ce-nnopteaza intre noi... si tu... imi esti asa, un fel de zgomot mare, un fel de tipat ascutit, si apasat, si tare, mi-esti urlet si apoi mi-esti gandul linistit...

Eu o sa te iubesc definitiv, tu ai sa ma uiti intr-un sfarsit... am sa te caut printr-un plans incetisor sau prin surasul de la inceputul lumii, am sa te port absurd in rugaciune si-am sa te recompun din amintiri... si noi... vom fi din nou prima secunda, si prima ora, primul anotimp, vom fi o vreme infinit, si-apoi... nu vom mai fi nimic...

Gând cu muzică.

Te iubesc... cand imi taci, cand ma soptesti sau cand ma zambesti... te iubesc incetisor pe pleoapa ochiului drept, te iubesc tremurat pe buza de jos, te iubesc in zbor pe umarul stang, te iubesc a sarutare pe buza de sus... si te iubesc alb, sau negru, sau gri, te iubesc curcubeu uneori, te iubesc in mii de cuvinte, te iubesc mai mereu mult prea mut, te iubesc cand imi zbori printre ingeri, te iubesc cand imi esti Dumnezeu, te iubesc a priviri innoptate sau a mari care urla tarziu, te iubesc cu apusul de soare si cu rasarituri de noi... te iubesc cand lumea imi moare, te iubesc cand in gand mi te nasti, te iubesc strecurat printre gene, te iubesc peste zambetul cald, te iubesc cand imi razi dimineti, te iubesc si cand plangi a-nserare, te iubesc fara timp, infinit, te iubesc absolut si firesc... te iubesc in taceri uriase, te iubesc cu un tipat prelung, te iubesc ca imi esti rugaciune, te iubesc cand mi-esti dulce pacat, te iubesc prea concret, prea absurd si banal, te iubesc cu un dor colosal... te iubesc cand nu stii ce sa-mi spui, te iubesc cand esti soapta de drag, te iubesc cand esti prea serioasa, te iubesc cand te joci si-mi surazi, te iubesc de la facerea lumii, te iubesc pana nu vom mai fi tu si eu, te iubesc in trecut, in prezent si te voi iubi mereu...

Gând de drag.

Haide, priveste-ma... doar stii ca in privirea ta imi e mereu un strop de liniste, si de rugaciune, si de uimire... in ochiul drept imi place sa-ti tac intelept si sa-mi adun de pe pleoapa ta gandurile uitate printre gene, iar in ochiul stang imi place sa ma rog la Dumnezeu si sa ingenunchez apoi, sprijinit incetisor de visul caprui... haide, minune, priveste-ma...

Asa, zambeste-mi... doar stii ca in zambetul tau imi e mereu pofta de joaca, si de zbor, si de iubire... pe buza de jos imi place sa fiu din nou copil si sa-mi ascund in san cirese dulci furate de pe rosul gurii tale dulci, iar pe buza de sus imi place sa fiu un pui de inger si sa-mi usuc aripile pe murmurul usor al vreunei soapte... asa, iubito, zambeste-mi...

Gând fără timp.

Haide sa-mi visezi un pic de zbor prin aripi... sufla-mi usor pe obraz vreo adiere calda si aminteste-mi cum sa zambesc a rasarit prin verdele ingandurat al ochiului de mare... hai, vino si invata-ma sa imi conjug din nou tacerile si mirarea de toate la timpul perfect...

Haide sa-mi plangi un pic de dor inainte sa adorm... sopteste-ma pe buza de jos, cu grija, sa nu ma strivesti cumva cu amintirea primului sarut, iar eu am sa te privesc atent si-am sa te oglindesc de drag in verdele tarziu al ochiului stang... si hai, vino sa fim iarasi pui de inger si sa ne jucam razand a iubire si a zbor fara timp...

Haide sa-mi fii un pic de Dumnezeu prin aripi... zambeste-mi incetisor pe tample vreo rugaciune si spune-mi cum sa imi amintesc un apus prin verdele visator al ochiului de mare... hai, vino si invata-ma sa imi conjug din nou linistea si uimirea de tine la timpul perfect...

Gând de linişte...

La capatul fiecarui timp imi e mereu un pic de zambet... in gandul tarziu al ingerilor ce-si impleticesc atat de ciudat zborul sau in visul absurd al vreunui Dumnezeu e mereu sfarsitul firesc al lumii, e doar un final de rugaciune, si de credinta, si de mirare... dar la capatul fiecarui timp eu te zambesc...

La capatul fiecarui dor imi e mereu un fel de iubire... in soapta prea usoara a puilor de inger ce-si amesteca curiosi fiecare zbor sau in tacerea domoala a vreunui Dumnezeu e mereu nasterea perfecta a lumii, e doar un inceput de rugaciune, si de liniste, si de uimire... iar la capatul fiecarui dor eu te iubesc...