Gând cuminte.

Noaptea ți-a adormit târziu pe piele și-n respirație... doi îngeri mici șoptesc povești de zboruri pe fruntea ta senină, iar sub pleoapa stangă, din albul perfect al ochiului ți se naște firesc un început de lume... un vis frumos s-a oprit pe tâmpla dreaptă și se odihnește cu tăceri absolute preț de o clipa, apoi alunecă încetișor a infinit pe obrazul curat, pâna la colțul gurii, unde se transformă în surâs... la pieptul tău s-au cuibărit cuminți rugăciuni de sfinți, iar pe arcul micuț al buzei de sus, vreun dumnezeu-copil iți desenează un zâmbet cu minuni colorate... și atunci... atunci zâmbesc și eu cu toate stelele, și cu lună, și cu ceruri, și cu mii de universuri, apoi te închid cu-atâta drag într-o privire cu iubiri și doruri multe... somn ușor... somn ușor...