Prin părul de-nserare se simt adieri de poveste... buza de jos îţi tremură şi din colţul gurii ţi se preling încetişor câteva şoapte... sub pleoape ţi s-au deschis deja vreo şapte ceruri, iar pe fruntea albă, trei pui de înger îţi îngenunchează cuminţi a rugăciune... ah, mi-e atât de linişte la capătul fiecărei priviri... timpul s-a oprit ciudat în ceasul de pe masă şi secundele au inţepenit de mult a uitare in vreo clepsidră de la capătul lumii... noaptea asta are zeci de ore în plus... dacă vrei, pot să scriu, pentru a mia oară, un refren pe buza ta de sus... muzica îmi va fi, ca de obicei, zâmbetul tău... inima va bate ritmul, pe vârful degetelor tale voi inventa mirat un pian cu clape fermecate, iar printre genele lungi am să-mi imaginez cum plânge de dor o vioară... haide, vino lângă mine, minune, să-ţi spun simplu, pentru a mia oară: te iubesc... hai, lipeşte-ţi tâmpla de sufletul meu şi lasă-mă să simt prin părul de-nserare adieri de poveste... la adăpostul uimirii de noi vom adormi fără timp şi vom visa la zboruri perfecte pe cerul de sub pleoapa ta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu