Gând înspre miezul nopţii.

Te-am pierdut printre degete candva, asa, cam inspre miezul noptii... imi stateai a inceput de zbor pe umarul stang, iar eu invatam sa iti soptesc corect vreo rugaciune... si mi-ai cazut cumva de pe buze, si te-am cautat prin aripa dreapta, si ti-am ingenuncheat prin vis cu dumnezei...

Sa ma citesti mereu printre randuri, asa, cam inspre miezul noptii... si nu incerca sa intelegi virgula ce-mi desparte plansul de zambet sau tacerea ciudata dintre cuvinte... caci pe tine te-am ascuns cu grija intr-o metafora prea banala, si intr-un semn de exclamare, si intr-un inceput perfect de fraza...

Te-am gasit printre ganduri candva, asa, cam inspre miezul noptii... imi radeai a inceput de vara pe obrazul stang, iar eu invatam sa iti soptesc frumos vreo minune... si mi-ai ramas cumva pe buze, si te-am pastrat sa imi zbori prin aripa dreapta, si-am fost apoi din nou dumnezei...

Blues de dragoste.

Eu te-am iubit asa devreme, tu m-ai uitat intr-un tarziu... te cautam ciudat prin scrasnetul de dinti sau prin suspinul de la inceputul lumii, te miroseam a zbucium nefiresc de ingeri si te visam apoi prin rugaciuni... si tu... mi-erai asa, un fel de timp, un fel de vreme care-mi trece, mi-erai secunda, ora, luna, mi-erai nimic apoi, si infinit...

Eu te iubesc asa firesc, tu nu ma vrei mult prea banal... te caut iar prin murmurul de buze sau pe gene, cand prea caprui ma scalzi in ochiu-ti drept, te invelesc cu dumnezei, cu zboruri sau cu pleoapa stanga si-ti numar dorurile ce-nnopteaza intre noi... si tu... imi esti asa, un fel de zgomot mare, un fel de tipat ascutit, si apasat, si tare, mi-esti urlet si apoi mi-esti gandul linistit...

Eu o sa te iubesc definitiv, tu ai sa ma uiti intr-un sfarsit... am sa te caut printr-un plans incetisor sau prin surasul de la inceputul lumii, am sa te port absurd in rugaciune si-am sa te recompun din amintiri... si noi... vom fi din nou prima secunda, si prima ora, primul anotimp, vom fi o vreme infinit, si-apoi... nu vom mai fi nimic...