Gând de drag.

Haide, priveste-ma... doar stii ca in privirea ta imi e mereu un strop de liniste, si de rugaciune, si de uimire... in ochiul drept imi place sa-ti tac intelept si sa-mi adun de pe pleoapa ta gandurile uitate printre gene, iar in ochiul stang imi place sa ma rog la Dumnezeu si sa ingenunchez apoi, sprijinit incetisor de visul caprui... haide, minune, priveste-ma...

Asa, zambeste-mi... doar stii ca in zambetul tau imi e mereu pofta de joaca, si de zbor, si de iubire... pe buza de jos imi place sa fiu din nou copil si sa-mi ascund in san cirese dulci furate de pe rosul gurii tale dulci, iar pe buza de sus imi place sa fiu un pui de inger si sa-mi usuc aripile pe murmurul usor al vreunei soapte... asa, iubito, zambeste-mi...

Gând fără timp.

Haide sa-mi visezi un pic de zbor prin aripi... sufla-mi usor pe obraz vreo adiere calda si aminteste-mi cum sa zambesc a rasarit prin verdele ingandurat al ochiului de mare... hai, vino si invata-ma sa imi conjug din nou tacerile si mirarea de toate la timpul perfect...

Haide sa-mi plangi un pic de dor inainte sa adorm... sopteste-ma pe buza de jos, cu grija, sa nu ma strivesti cumva cu amintirea primului sarut, iar eu am sa te privesc atent si-am sa te oglindesc de drag in verdele tarziu al ochiului stang... si hai, vino sa fim iarasi pui de inger si sa ne jucam razand a iubire si a zbor fara timp...

Haide sa-mi fii un pic de Dumnezeu prin aripi... zambeste-mi incetisor pe tample vreo rugaciune si spune-mi cum sa imi amintesc un apus prin verdele visator al ochiului de mare... hai, vino si invata-ma sa imi conjug din nou linistea si uimirea de tine la timpul perfect...

Gând de linişte...

La capatul fiecarui timp imi e mereu un pic de zambet... in gandul tarziu al ingerilor ce-si impleticesc atat de ciudat zborul sau in visul absurd al vreunui Dumnezeu e mereu sfarsitul firesc al lumii, e doar un final de rugaciune, si de credinta, si de mirare... dar la capatul fiecarui timp eu te zambesc...

La capatul fiecarui dor imi e mereu un fel de iubire... in soapta prea usoara a puilor de inger ce-si amesteca curiosi fiecare zbor sau in tacerea domoala a vreunui Dumnezeu e mereu nasterea perfecta a lumii, e doar un inceput de rugaciune, si de liniste, si de uimire... iar la capatul fiecarui dor eu te iubesc...

Gând şoptit.

Eu te-ajut sa-ti termini aripile, ti-am spus... din zborul de alb mi-a cazut peste tine o rugaciune, si-un inger, si dumnezei... prin cerul de tine mi se facuse un fel de noapte, cu somn usor si-un vis de la inceputul lumii... iar in gandul dintai invatam din nou sa te gasesc...

Eu te-ajut sa-ti termini zambetul, ti-am spus... din ochiul de verde mi-a cazut peste tine o mare, si-un infinit, si vesnicii... prin dorul de tine mi se facuse un fel de tacere, cu murmur incetisor si-o liniste de la inceputul lumii... iar in cuvantul dintai stiam din nou sa te iubesc...

Gând alb.

Ninge din nou... cu fulgi mari, cu linisti multe si cu surasul tau... ninge cu rugaciuni si cu dumnezei, ninge cu lumi, ninge prin vreme, ninge cu soapte, cu tipete lungi, ninge-n tacere cu uitari de cuvinte, ninge firesc, ninge perfect, ninge-n uimiri si-n mirarea de toate... ninge candva, ninge mereu, ninge aici sau ninge aiurea, ninge cu povesti sau cu vise, totuna, ninge absent, ninge-n trecut, ninge cumplit peste ziua de maine, ninge rar in amintirea de mine, ninge bland in dorul de tine, ninge prin gand, din cand in cand, ninge... si-atat...

Ninge iar... cu stele mici, cu linisti multe si cu zambetul tau... ninge cu aripi, ninge cu zboruri, ninge cu fulgi mari dupa bataia cu perne a puilor de inger, ninge des, ca dorul de mine, ninge frumos, cu drag de la tine, ninge-n priviri, pe obraz si pe tample... ninge acum, ninge atunci, ninge cumva sau ninge asa, ninge cu ore sau minute, totuna, ninge absurd in orice cuvinte, ninge cu inteles in idei si prin fraza, ninge prezent pana la capatul lumii, ninge oricum fara timp de o vreme, ninge cu tine, cu mine, cu noi, si-n albul de gand... ninge... si-atat...