Gând ușor.

Primăvara e o copilă cu părul ciufulit, râzând mereu de razele soarelui, alergând prin iarbă, înmugurind a verde prin crengile copacilor, primăvara e un pui de înger uimit de aripile care încep să îi crească pe umeri, visând la zborul printre stele mici și mirându-se de toate, primăvara nu are timp deloc, doar clipe aruncate dezordonat pe covor, doar secunde rostogolite a joacă și-a zâmbete, doar somnuri cu liniști multe și gânduri colorate…


Vara e o fată cu părul desfăcut, poartă bluze curcubeu și alunecă pe-un cer senin, înflorind copacii de albul ochilor frumoși, vara e o domnișoară care se plimbă desculță pe nisipul unde valurile mării își șoptesc iubiri, zâmbind trist sau plângând pe furiș, vara are zile mai lungi ca să alerge printre sori, să se joace prin privirea vreunui înger prea timid, să viseze colorat și să se culce apoi, îndrăgostită, cuibărindu-se de dor la pieptul unui gând liniștit…


Toamna e o doamnă cu părul roșcat, se imbracă frumos, în nuanțe de maro și de galben, pășește agale printre amintiri de demult, toamna e o zeița coborând din Olimp odată cu ploaia, șoptindu-se de-a vântul și suspinând după vreo iubire de-astă vară, toamna nu uită, dar știe să ierte, știe mereu să asculte și știe să-i împace pe toți, toamna nu întârzie niciodată, e gata la timp și știe să se roage mereu corect înainte să-și odihnească gândurile pe liniștea vreunui dumnezeu…


Iarna e o bătrână cu părul prins la spate, poartă zăpezi pe tâmple și merge tăcută pe poteci încremenite de vreme, iarna e o bunică ce își alintă nepoții și-i privește cu drag atunci când aleargă prin iarbă și se miră de-a zborul de îngeri, iarna își strange la piept doruri colorate de verdele mării unde și-a șoptit atâtea iubiri, iarna a învățat să aștepte să se facă liniște sau să înghețe timpul în clepsidră, adormind apoi, târziu, la umbra vreunui gând dinspre primăvară…