Gând-curcubeu.

Pe gândul șoptit al dorului tău îmi imaginez perfect un zâmbet... un capăt îl așez cuminte pe buza ta de sus, iar celălalt îl port frumos și verde într-o privire de drag... și din gândul dintâi al dorului tău îți zâmbesc parfumat cu iubire...

Pe întrebarea firească a inimii tale îmi construiesc din minuni un curcubeu... un capăt îl leg sfânt de rugăciunea către vreun Dumnezeu, iar celălalt îl port prea mirat într-un zbor de înger... și la prima întrebare a inimii tale îți răspund cu minuni: te iubesc!

Frânturi de gând.

...vis de sfinţi, zâmbet de noapte, somnul tău liniştit... mirosul ploii reci ce-mi plânge la geam cu dumnezei... o poveste de demult, cu faceri de lumi sau cu prăbuşiri universale... tăceri peste suflet şi şoapte de drag... sunetul de viori de prin zborul puilor de înger... o stradă pustie, mângâierea uşoară, parfumul tău în perna mea... şi iarăşi miros de ploaie rece care-mi plânge cu sfinţi peste ceruri... un început de poveste de la marginea lumii... dor prin tăceri şi uimiri înşoptite pe buza de sus... clipe ce-şi caută culcuşul prin aripile vreunui înger... apoi... doar vis de zbor, zâmbet prin noapte, somnul tău liniştit...