Gând cu mirări.

În visul de-aseară erai, aşa, un fel de şoaptă... ca acelea cu care încep de obicei poveştile... îmi adormisei zâmbind pe-un gând cu mirări de nimic şi de toate, cu faceri de lumi şi căderi dintre sfinţi... pe sub pleoape ţi se odihnea căprui privirea cuminte, in piept se zbătea să-ţi mai iasă câte-un suspin, iar pe obrazul drept ţi se juca de-a zborul un pui de înger... cu degetele pierdute prin părul tău, îţi inventam în fiecare şuviţă câte un pic de infinit, pe frunte-ţi desenam din sărutări amintiri şi pe cerul-tavan îţi atârnam a candelabru vreun dor imperfect...  respiraţiile îţi erau secundele ce se îngrămădeau firesc spre miezul de noapte, iar bătăile inimii ţi se transformau frumos în rugăciuni... şi-n visul de-aseară erai, aşa, un fel de Dumnezeu...