Gând fără îngeri.

Daca vrei, nu am sa-ti mai vorbesc niciodata... am sa-ti tac doar pe tample, si prin par, si prin vreme... voi fi doar umbra unei soapte si imi vei simti urma tatuata ciudat pe buza ta de jos, ca pe-o silaba ce atarna prea tarziu de finalul vreunui cuvant de demult...

Daca asta e dorinta ta, nu am sa te mai invat sa crezi... am sa ma rog doar cu ceruri, si cu sfinti, si cu Dumnezei... voi fi doar umbra unui zbor de pe la inceputuri, pierdut cumva pe umarul tau drept, ca o pana ce atarna ciudat dintre zdrentele unei aripi de inger...

Si daca vrei, nu am sa-ti mai fiu nici dor... am sa plang peste lume cu vise, si cu amintiri, si cu ploi... voi fi doar umbra unui zambet pe care cineva l-a uitat pe buza ta de sus, ca o tacere ce atarna prea greu de sfarsitul ciudat al vreunei iubiri de demult...

Romanţă mică.

Ti-s ochii ca o seara cu ploaie si cu luna... pe pleoape iti aluneca in tacere un gand dinspre iarna, iar pe buze ti se naste soptit o sarutare... ceasul iti numara incetisor fiecare respiratie, apoi isi opreste minutarul fix intr-un suspin de dor... clipesti... si in privirea ta e ploaie, si luna, si seara caprui...

Ti-e parul ca o noapte cu ploaie si cu ingeri... prin gand ti se rataceste in tacere o iubire dinspre vara, iar pe buze ti se naste firesc o rugaciune... ceasul iti vegheaza atent fiecare zbor, apoi isi opreste minutarul fix intr-o lacrima de dor... suspini... si prin parul tau e noapte, si ploaie, si-un inger caprui...