Gând de linişte...

La capatul fiecarui timp imi e mereu un pic de zambet... in gandul tarziu al ingerilor ce-si impleticesc atat de ciudat zborul sau in visul absurd al vreunui Dumnezeu e mereu sfarsitul firesc al lumii, e doar un final de rugaciune, si de credinta, si de mirare... dar la capatul fiecarui timp eu te zambesc...

La capatul fiecarui dor imi e mereu un fel de iubire... in soapta prea usoara a puilor de inger ce-si amesteca curiosi fiecare zbor sau in tacerea domoala a vreunui Dumnezeu e mereu nasterea perfecta a lumii, e doar un inceput de rugaciune, si de liniste, si de uimire... iar la capatul fiecarui dor eu te iubesc...

Gând şoptit.

Eu te-ajut sa-ti termini aripile, ti-am spus... din zborul de alb mi-a cazut peste tine o rugaciune, si-un inger, si dumnezei... prin cerul de tine mi se facuse un fel de noapte, cu somn usor si-un vis de la inceputul lumii... iar in gandul dintai invatam din nou sa te gasesc...

Eu te-ajut sa-ti termini zambetul, ti-am spus... din ochiul de verde mi-a cazut peste tine o mare, si-un infinit, si vesnicii... prin dorul de tine mi se facuse un fel de tacere, cu murmur incetisor si-o liniste de la inceputul lumii... iar in cuvantul dintai stiam din nou sa te iubesc...

Gând alb.

Ninge din nou... cu fulgi mari, cu linisti multe si cu surasul tau... ninge cu rugaciuni si cu dumnezei, ninge cu lumi, ninge prin vreme, ninge cu soapte, cu tipete lungi, ninge-n tacere cu uitari de cuvinte, ninge firesc, ninge perfect, ninge-n uimiri si-n mirarea de toate... ninge candva, ninge mereu, ninge aici sau ninge aiurea, ninge cu povesti sau cu vise, totuna, ninge absent, ninge-n trecut, ninge cumplit peste ziua de maine, ninge rar in amintirea de mine, ninge bland in dorul de tine, ninge prin gand, din cand in cand, ninge... si-atat...

Ninge iar... cu stele mici, cu linisti multe si cu zambetul tau... ninge cu aripi, ninge cu zboruri, ninge cu fulgi mari dupa bataia cu perne a puilor de inger, ninge des, ca dorul de mine, ninge frumos, cu drag de la tine, ninge-n priviri, pe obraz si pe tample... ninge acum, ninge atunci, ninge cumva sau ninge asa, ninge cu ore sau minute, totuna, ninge absurd in orice cuvinte, ninge cu inteles in idei si prin fraza, ninge prezent pana la capatul lumii, ninge oricum fara timp de o vreme, ninge cu tine, cu mine, cu noi, si-n albul de gand... ninge... si-atat...

Gând căprui.

Te astept... cand somnul cel dulce mi se va sprijini incetisor pe pleoape, tu sa-mi inchizi ochii cu o sarutare caprui si sa ma inveti sa te visez in culori... apoi sa te asezi langa mine si, cu mainile impreunate pe pieptul meu, sa ne imaginam in doi o rugaciune inspre iarna...

Si te astept... cand somnul usor imi va adormi sub pleoape, tu sa-mi soptesti minuni peste tample si sa-mi inventezi pe obraji pui de ingeri... apoi sa mi te culci tarziu in visul caprui si, cu zambetele imbratisate a mirare, sa ne iubim colorat inspre iarna...

Rătăcire cuminte.

Respira-ma cu grija... aseaza-ma usor in palma ta si sopteste-ma doar incetisor ca o adiere... de m-ai sufla prea tare, mi-e teama ca fiecare gand de tine s-ar imprastia in cele patru zari si, cumplit, n-ar mai stii nicicand sa te gaseasca...

Priveste-ma cu drag... aseaza-ma usor pe pleoapa ta si pastreaza-mi incetisor echilibrul pe gene... de ai clipi prea tare, mi-e teama ca fiecare vis de tine s-ar scufunda in adancul ochiului si, absurd, n-ar mai putea nicicand sa se salveze...

Imbratiseaza-ma bland... aseaza-ma usor in bratele tale si invata-ma incetisor parfumul tau... de m-ai strange prea tare, mi-e teama ca fiecare dor de tine s-ar frange intre piepturile noastre si, ciudat, nu am mai stii nicicand sa-l inventam...

Incearca sa imi crezi cu grija... aseaza-ma usor pe aripile tale si arata-mi cum sa zbor incetisor... de te-ai ruga prea tare, mi-e teama ca toti ingerii de tine mi te-ar lua cumva din suflet si eu, cumplit, n-as mai avea nicicand pe cine sa iubesc...