Gând şoptit.

Privirile ei au mereu parfum de inserare... in ochiul drept ii rasare firesc un luceafar, iar in ochiul stang ii apun caprui mii de sori... si in privirile ei ma simt din nou un sfarsit de infinit sau vreo nastere de lumi...

Sarutarile ei au mereu parfum de mare... pe buza de jos i se sparg inspumate valuri de alb, iar pe buza de sus ii urla sarat zboruri de pescarus... si in sarutarile ei ma prefac din nou in soapta de drag sau in vreun tipat de dor...

Iubirea ei are mereu parfum de rugaciune... pe aripa dreapta i se joaca perfect puii de inger, iar pe umarul stang ii ingenuncheaza sfant Dumnezei... si in iubirea ei sunt din nou un strop de uimire sau vreo mirare de tot...

Mai spune-mi.

Spune-mi o poveste de la inceputul lumii... haide, zi-mi cum puii de ingeri invata sa culeaga rugaciuni din palmele impreunate ale vreunui Dumnezeu sau cum sfintii isi sprijina privirea pe minutarul infinit al vreunui univers... te rog, iubito, mangaie-mi tampla cu o rasuflare si mai spune-mi soptit o poveste cu faceri de lume, si cu uimiri de toate, si cu zboruri perfecte...

Si haide, spune-mi o poveste asa, de pe la inceputuri... zi-mi cum ai vrea ca printre palmele noastre impreunate puii de inger sa creada din nou in Dumnezeu sau cum de fiecare privire a mea ti se sprijina sfant o rugaciune... te rog, iubito, inveleste-mi gura cu o sarutare si mai spune-mi soptit o poveste cu mirarea din mine, si cu minunea de tine, si cu doruri perfecte...

Gând de la început.

Intr-o seara m-ai privit altfel... asa, ca si cum ai privi un copil cand se joaca de-a zborul... iar mie imi ningea pe umeri cu aripi, si cu rugaciuni, si cu ingeri... atunci te-am privit si eu... asa, ca si cum ai privi un copil cand se joaca de-a minunea...

Intr-o zi mi-ai zambit altfel... asa, ca si cum ai zambi unui rasarit de soare oglindit in ochiul de verde al vreunui infinit... iar mie imi ningea pe buze cu soapte, si cu uimiri, si cu intrebari... atunci ti-am zambit si eu... asa, ca si cum ai zambi firesc unui apus pictat perfect in ochiul caprui...

Intr-o seara m-ai iubit altfel... asa, ca si cum ai iubi un inger care invata sa-ti fie din nou Dumnezeu... iar mie imi ningea prin ganduri cu vise, si cu doruri, si cu tine... atunci te-am iubit si eu... asa, ca si cum ai iubi un inger cu care sa-nveti cumva sa zbori pana la Dumnezeu...

Gând fără îngeri (2).

Daca vrei, nu am sa-ti mai vorbesc niciodata... iti voi fi doar soapta si am sa-ti tac a zbor perfect pe umeri si prin aripi... iar gura-mi muta de atatea necuvinte va uita intr-un tarziu sa te rosteasca...

Daca vrei, nu am sa te mai privesc niciodata... voi lua doar fiecare amintire cu tine si am sa te recompun sfant intr-o icoana... iar ochii-mi orbi de ingeri si de toate ti se vor ruga dumnezeiesc...

Si daca vrei, nu am sa te mai iubesc niciodata... voi fi mereu doar capatul firesc al lumilor si fiecare drag de tine... iar sufletu-mi cumplit de gol va suspina de noi si te va transforma definitiv in dor...

Gând uşor.

Gandurile ei au parfum de inserare... la capatul fiecarui vis, un pui de inger ii picura pe frunte cu rugaciuni caprui, apoi ii invata pe de rost respiratia, si zborul, si somnul cuminte... iar la miezul ciudat al fiecarei nopti, gandurile ei se transforma in umbre ce-si danseaza soptit regasirea de la inceputul vreunei ierni...

Iubirea ei are gust de inserare... la capatul fiecarui dor, un pui de inger ploua incetisor cu amintiri caprui, apoi invata firesc sa ne fie infinit, si zbor, si nasterea lumii... iar la miezul absurd al fiecarei nopti, iubirea ei se transforma in soapte ce-si danseaza perfect ratacirea unui inceput de gand...