Gând în culori.

... dimineaţă albă... oameni cenuşii merg spre locuri cenuşii, în maşinile lor cenuşii... în visele lor cenuşii au murit speranţe cenuşii, zboruri cenuşii, îngeri cenuşii... iar la capătul cenuşiu al fiecărei rugăciuni, un Dumnezeu cenuşiu a uitat atât de firesc să-i mai asculte...

... un copil cu ochii verzi zâmbeşte roşu-aprins în colţul lui albastru de cer... în visul lui mov se nasc mereu prea firesc lumi portocalii şi pui de înger-curcubeu... iar la capătul violet al fiecărui infinit, gândurile i se prefac perfect în ierni de demult şi-n prima dimineaţă albă...

Gând şoptit.

Vino la mine-n privire, iubito... astăzi simt nevoia să fiu verdele de mare care-ţi mangâie uşor paşii visători... lasă-mă să-mi sprijin pleoapa de umărul tău, să-mi odihnesc ochiul, preţ de o clipire, şi să uit apoi cât îmi e de dor... haide la mine-n privire, minune, şi lasă-mă să te visez în culori...

Vino în gândul meu, iubito... astăzi simt nevoia să fiu tâmpla înţeleaptă pe care tu să-ţi găseşti cuminte orice amintiri... lasă-mă să-mi sprijin sufletul de tine, să-mi odihnesc aripile, preţ de un zbor, şi să uit apoi cât îmi e de dor... haide în rugăciunea mea, minune, si lasă-mă să te gândesc dumnezeiesc...

Vino la mine-n zâmbet, iubito... astăzi simt nevoia să fiu buza fierbinte pe care tu să inventezi cel mai blând sărut... lasă-mă să-mi sprijin şoapta de obrazul tău, să-mi odihnesc cuvintele, preţ de o tăcere, şi să uit apoi cât mi-a fost de dor... haide la mine-n iubire, minune, şi lasă-mă să te zâmbesc definitiv...

Gând de înserare.

Minunea mea are părul de înserare... pe frunte îi zâmbesc mai mereu dumnezei şi rugăciunile toate mi se odihnesc atât de firesc în arcul sprâncenelor pe care vreun pictor din alt timp le-a desenat prea perfect... şi minunea mea are gândul de înserare...

Îngerul meu are zborul de zăpadă... pe umeri i-au nins sfinţii cu doruri şi pe aripile uşoare a venit aşa, un pic de iarnă, cu linişti de poveste, cu râsuri de copii, cu parfum de mere coapte şi miros de scorţişoară... iar îngerul meu are tăcerea de zăpadă...

Iubita mea are privirea de înserare... sub pleoape i se pregăteşte mereu de culcare o minune si rugăciunile toate mi se oglindesc atât de firesc in albul pe care vreun dumnezeu din alt timp a desenat prea perfect doi ochi căprui... iubita mea are visul de înserare...

Ochii tăi.

Aseara, cand tu adormeai, in zambetul meu s-a oprit o mirare... pe umerii tai radeau a-nceputuri de zbor pui de inger si-si sopteau rugaciuni pe fruntea-ti senina... iar cand m-au vazut ca sunt treaz si le vad goliciunea, si-au ascuns joaca de-a sfintii prin visul de aripi...

Azi noapte, cand tu dormeai, in privirea mea s-a oprit o uimire... pe pleoapele tale atarnau a faceri de lume pui de inger si-si sorbeau povesti rubinii din pahare de vin... iar cand m-au vazut ca sunt treaz, mi-au dat si mie sa gust putin din seninul caprui de pe gene...

Dimineata, cand inca dormeai, la mine in piept s-a oprit o iubire... pe gura ta se-nsopteau a-nceputuri de dor pui de inger si-si taceau de drag cate-o minune pe buzele-ti calde... iar cand m-au vazut ca-ti zambesc si-ti sarut infinitul, s-au pierdut a-nserare prin ochii tai...

Gând cu întrebari.

Un batran tremura incetisor, uitand sa mai deschida umbrela ce sta sprijinita de chioscul de ziare... priveste tacut picaturile care ii cad firesc pe mainile impreunate a rugaciune, apoi zambeste trist unei perechi de indragostiti care isi impletesc iubirile intr-un sarut perfect... se uita la mine si cu degetul aratator isi sterge de pe frunte cativa stropi de ploaie, apoi ridica ochii spre amintiri: oare cate clipe are un infinit ?

O femeie blonda trece grabita, tragand de mana un baietel de vreo 5 ani... se opresc la semafor si copilul priveste mirat picaturile care se imprastie a curcubeu dupa ce lovesc bland umarul stang al unui barbat intre doua varste, apoi rascoleste cu piciorul intr-o balta micuta de pe trotuar... intinde mana dreapta si cu degetul aratator deseneaza cercuri de apa pe geamul unei masini de langa el, se uita la mine zambind si ridica apoi capul spre ingerul blond: mami, oare la ce se gandeste ploaia ?

Te astept sa apari dintr-un dor, visand din nou la prima seara... te vad cum vii si te zambesc tarziu printre picaturile care se opresc ciudat pe buza mea de sus, apoi imi desfac aripile si te cuprind la piept a zbor de noi... te uiti la mine si cu degetul aratator desenezi stropi de ploaie prin gandul meu, apoi ma saruti de drag pe obraz, si pe gura, si in priviri: oare ce culoare are dragostea ta ?