Gând cu întrebari.

Un batran tremura incetisor, uitand sa mai deschida umbrela ce sta sprijinita de chioscul de ziare... priveste tacut picaturile care ii cad firesc pe mainile impreunate a rugaciune, apoi zambeste trist unei perechi de indragostiti care isi impletesc iubirile intr-un sarut perfect... se uita la mine si cu degetul aratator isi sterge de pe frunte cativa stropi de ploaie, apoi ridica ochii spre amintiri: oare cate clipe are un infinit ?

O femeie blonda trece grabita, tragand de mana un baietel de vreo 5 ani... se opresc la semafor si copilul priveste mirat picaturile care se imprastie a curcubeu dupa ce lovesc bland umarul stang al unui barbat intre doua varste, apoi rascoleste cu piciorul intr-o balta micuta de pe trotuar... intinde mana dreapta si cu degetul aratator deseneaza cercuri de apa pe geamul unei masini de langa el, se uita la mine zambind si ridica apoi capul spre ingerul blond: mami, oare la ce se gandeste ploaia ?

Te astept sa apari dintr-un dor, visand din nou la prima seara... te vad cum vii si te zambesc tarziu printre picaturile care se opresc ciudat pe buza mea de sus, apoi imi desfac aripile si te cuprind la piept a zbor de noi... te uiti la mine si cu degetul aratator desenezi stropi de ploaie prin gandul meu, apoi ma saruti de drag pe obraz, si pe gura, si in priviri: oare ce culoare are dragostea ta ?

Gând înspre miezul nopţii.

Te-am pierdut printre degete candva, asa, cam inspre miezul noptii... imi stateai a inceput de zbor pe umarul stang, iar eu invatam sa iti soptesc corect vreo rugaciune... si mi-ai cazut cumva de pe buze, si te-am cautat prin aripa dreapta, si ti-am ingenuncheat prin vis cu dumnezei...

Sa ma citesti mereu printre randuri, asa, cam inspre miezul noptii... si nu incerca sa intelegi virgula ce-mi desparte plansul de zambet sau tacerea ciudata dintre cuvinte... caci pe tine te-am ascuns cu grija intr-o metafora prea banala, si intr-un semn de exclamare, si intr-un inceput perfect de fraza...

Te-am gasit printre ganduri candva, asa, cam inspre miezul noptii... imi radeai a inceput de vara pe obrazul stang, iar eu invatam sa iti soptesc frumos vreo minune... si mi-ai ramas cumva pe buze, si te-am pastrat sa imi zbori prin aripa dreapta, si-am fost apoi din nou dumnezei...

Blues de dragoste.

Eu te-am iubit asa devreme, tu m-ai uitat intr-un tarziu... te cautam ciudat prin scrasnetul de dinti sau prin suspinul de la inceputul lumii, te miroseam a zbucium nefiresc de ingeri si te visam apoi prin rugaciuni... si tu... mi-erai asa, un fel de timp, un fel de vreme care-mi trece, mi-erai secunda, ora, luna, mi-erai nimic apoi, si infinit...

Eu te iubesc asa firesc, tu nu ma vrei mult prea banal... te caut iar prin murmurul de buze sau pe gene, cand prea caprui ma scalzi in ochiu-ti drept, te invelesc cu dumnezei, cu zboruri sau cu pleoapa stanga si-ti numar dorurile ce-nnopteaza intre noi... si tu... imi esti asa, un fel de zgomot mare, un fel de tipat ascutit, si apasat, si tare, mi-esti urlet si apoi mi-esti gandul linistit...

Eu o sa te iubesc definitiv, tu ai sa ma uiti intr-un sfarsit... am sa te caut printr-un plans incetisor sau prin surasul de la inceputul lumii, am sa te port absurd in rugaciune si-am sa te recompun din amintiri... si noi... vom fi din nou prima secunda, si prima ora, primul anotimp, vom fi o vreme infinit, si-apoi... nu vom mai fi nimic...

Gând cu muzică.

Te iubesc... cand imi taci, cand ma soptesti sau cand ma zambesti... te iubesc incetisor pe pleoapa ochiului drept, te iubesc tremurat pe buza de jos, te iubesc in zbor pe umarul stang, te iubesc a sarutare pe buza de sus... si te iubesc alb, sau negru, sau gri, te iubesc curcubeu uneori, te iubesc in mii de cuvinte, te iubesc mai mereu mult prea mut, te iubesc cand imi zbori printre ingeri, te iubesc cand imi esti Dumnezeu, te iubesc a priviri innoptate sau a mari care urla tarziu, te iubesc cu apusul de soare si cu rasarituri de noi... te iubesc cand lumea imi moare, te iubesc cand in gand mi te nasti, te iubesc strecurat printre gene, te iubesc peste zambetul cald, te iubesc cand imi razi dimineti, te iubesc si cand plangi a-nserare, te iubesc fara timp, infinit, te iubesc absolut si firesc... te iubesc in taceri uriase, te iubesc cu un tipat prelung, te iubesc ca imi esti rugaciune, te iubesc cand mi-esti dulce pacat, te iubesc prea concret, prea absurd si banal, te iubesc cu un dor colosal... te iubesc cand nu stii ce sa-mi spui, te iubesc cand esti soapta de drag, te iubesc cand esti prea serioasa, te iubesc cand te joci si-mi surazi, te iubesc de la facerea lumii, te iubesc pana nu vom mai fi tu si eu, te iubesc in trecut, in prezent si te voi iubi mereu...

Gând de drag.

Haide, priveste-ma... doar stii ca in privirea ta imi e mereu un strop de liniste, si de rugaciune, si de uimire... in ochiul drept imi place sa-ti tac intelept si sa-mi adun de pe pleoapa ta gandurile uitate printre gene, iar in ochiul stang imi place sa ma rog la Dumnezeu si sa ingenunchez apoi, sprijinit incetisor de visul caprui... haide, minune, priveste-ma...

Asa, zambeste-mi... doar stii ca in zambetul tau imi e mereu pofta de joaca, si de zbor, si de iubire... pe buza de jos imi place sa fiu din nou copil si sa-mi ascund in san cirese dulci furate de pe rosul gurii tale dulci, iar pe buza de sus imi place sa fiu un pui de inger si sa-mi usuc aripile pe murmurul usor al vreunei soapte... asa, iubito, zambeste-mi...