Gând de noapte.

Imi cazusei printre degete... te pierdusem cumva atunci cand, ingenuncheat si cu ochii spre Dumnezeu, mi-ai alunecat ciudat din rugaciuni... ah, si puii de inger au inceput sa-mi planga prin aripi cu dorul de tine...

Imi cazusei printre gene... te pierdusem ciudat atunci cand, mirat si cu albul ochiului plin de dragul tau, mi te-ai scuturat cumva din priviri... ah, si puii de inger au inceput sa-mi planga prin somn cu visul de tine...

Imi cazusei printre cuvinte... te pierdusem cumva atunci cand, tacut si cu linistea toata scaldata-n iubire, mi-ai alunecat incet de pe buze... ah, si puii de inger au inceput sa-mi planga caderea cu zborul de tine...

Romanţă mică.

Gandurile tale au parfum de noapte... si noaptea are gandurile tale... si marea de langa noi, si linistea toata, si chiar si Dumnezeu au gandurile tale... iar gandurile mele au parfum de tine...

Undeva departe se aude un inger cum ti se joaca prin par de-a inceputul lumii... iar pe umarul stang iti zambeste firesc o imbratisare de-a mea... as vrea sa fiu pleoapa ta dreapta si sa ma inchid definitiv peste privirile tale... ah, si de ti-as fi tot dorul, as muri de-a visarea pe buza ta de sus...

Gandurile tale au culoarea caprui... si noaptea are culoarea de iubire... si marea de langa noi, si tacerea toata, si chiar si Dumnezeu au culoarea de iubire... iar iubirea mea are culoarea caprui...

Rătăcire spre miezul nopţii.

Se facea ca-mi murisera secundele intr-un oftat exact la capatul din apus al orei 12... vroiam cumva sa ma catar pe miezul noptii pana in varful lumii si de acolo sa ma arunc in abisul celei mai intunecate taceri de tine... iar in cadere sa-mi frang abrupt si ultimele ramasite din aripa dreapta, sa-mi uit zborul in doi sau gandul prea singur...

Si se facea ca-mi adormisera secundele intr-un oftat de dor exact la capatul din rasarit al orei 12... vroiam cumva sa ma catar pe rugaciunile lui Dumnezeu pana in varful lumii si acolo sa ma regasesc in curcubeul linistii de tine... iar in zambet sa-mi imaginez firesc primele adieri din aripa dreapta, sa-mi amintesc zborul in doi sau dragostea toata...

Gânduri fără timp.

Noi ne-am mai intalnit candva... era la sfarsitul lumii si imi cadeai prin par cu ultima ploaie de ingeri... iar in ochii tai ma pierdeam caprui si ma stingeam in curcubeu sub pleoapa grea de doruri... de undeva ne taceau rugaciuni peste tample si Dumnezeu ne murea prea tarziu peste zambet...

Noi ne-am mai intalnit candva... era la inceputul lumii si imi cadeai prin aripi cu primul zbor de ingeri... iar in albul ochilor tai ma inventam verde si ma aprindeam de drag pe pleoapa ta de curcubeu... Dumnezeu ne zambea soptit peste rugaciuni si in noi se nastea cumva fara timp o iubire...

Gând... de linişte.

Pe tampla diminetii un pui de inger se joaca de-a zorii cu gandurile tale, iar pe arcul perfect al pleoapei drepte ti se risipeste incetisor restul visului de azi-noapte... in albul ochiului stang ti se naste usor un fel de paradis si, intr-o liniste mare, pe buza de sus iti infloreste un zambet de drag...

Pe obrazul diminetii un pui de inger se joaca de-a sarutul cu dorurile tale, iar pe pielea perfecta a umarului drept iti creste incetisor o aripa de vis din zborul de azi-noapte... in albul ochiului stang iti infloreste firesc o minune si, intr-un fel de liniste mare, pe buza de jos ti se naste zambind o iubire...