Ratacire prin toamna.

In toamna zambetul ei se lipeste rece de ferestre, iar gandurile ii ingheata ciudat in vreo amintire din vara ce-a trecut... ar vrea sa gaseasca raspunsul corect la intrebarile lui, ar vrea sa stie sa taca fiecare silaba din orice liniste perfecta... si stie ca toate ar avea din nou sens printre minunile atat de dragi...

In toamna privirea ei adoarme mereu pe o margine ascutita a miezului de noapte, iar inima cauta cu infrigurare respiratia geamana... pe sanul ei rotund se nasc inceputuri de zbor, pe arcul buzei de sus se trezeste cu oftat prelung o dorinta... si stie ca la capatul somnului orice Dumnezeu ar avea din nou un sens...

Si in toamna pielea ei miroase a colturi de paradis, iar dorul ii ingheata firesc intr-un zambet de demult... din linistea lui isi inventeaza un curcubeu perfect peste lumi, din sarutul prelung isi aminteste raspunsul corect la vreo intrebare tarzie... si stie ca pe aripile ingerului iubirile se transforma usor in minuni...

Gând cu îmbrătisări.

Pastreaza-ma pe piele duminica dimineata, miroase-ma proaspat si amestecat cu parfum de cafea si de zori ingeresti... prinde-mi privirea si ascunde-o intr-o nuanta perfecta de verde, cauta-mi zambetul si tine-mi tacerile aproape de sanul tau rotund... iar eu am sa te imbratisez nesfarsit cu paradis si cu stropi de Dumnezeu...

Gandeste-ma cu grija intr-o marti pe inserat, sopteste-mi incet o poveste cu iubiri parfumate si amestec ciudat de emotii... strange-mi usor mana intr-a ta, uita-mi tremuratul de drag si aminteste-ma de toate intr-un sarut infierbantat pe buza de sus... iar eu am sa te imbratisez infinit cu rugaciuni si cu stropi de fericire...

Singuri.

Miroase a toamna tarzie si a rece tatuat apasat pe geamuri, pe trotuar sau pe blocurile gri si aiurea... din gandurile singure se nasc idei de plecari cat mai departe... si totusi mi-e cald si mi-e zambet cand te ascult vorbindu-mi in soapta... privirea curata imi aduce aminte de doruri si de drumul inapoi, in bratele tale ma simt mereu acasa si in rasul copilaresc simt cum imi cresc muguri de aripi...

Vantul se plimba de colo-colo bolborosindu-l trist pe Bacovia si se ascunde pe sub stresini de ploaia plictisitoare... la sfarsitul inghetat al orei cinci se aude un fluierat prelung si un tren uita sa mai plece din gara... intunericul ne bate pe umar cu degetele umede, dar noua nu ne mai pasa demult... pe buzele tale fierbinti se joaca in taina saruturi, iar la mine in suflet se cam ingramadesc ciudat calduri de primavara...

Miroase a toamna rece si a uitari ploioase... intunericul se izbeste bolnav de blocurile gri si cade ametit pe trotuar... pe geamurile umede se nasc idei de rugaciune, iar pe zambetul tau ingeresc Dumnezeu tatueaza apasat o minune... si iarasi mi-e cald in privirea ta, si iar ti-e liniste la mine in brate... intr-un sarut perfect ne inventam din nou primaveri si intr-un inceput de iubire ne amintim sa zburam in doi catre iarna...

Gand cu regasiri.

Noaptea gandurile i se amesteca in soapta cu inceputuri de vis... in bratele lui e din nou calma si ideile i se oglindesc verzi in ochii atat de blanzi... demult uitase sa mai creada in liniste si-n plutiri perfecte... acum amintirile i se pierd printre suspine...

Strange cu mana dreapta patura, iar stanga ii alearga in nestire pe pielea si prin parul lui... pe sanul perfect ii rasar ingeri si pe gura ii infloresc trandafiri... a invatat sa planga de-atatea ori la capatul gresit al vreunei zbateri... acum stie sa zambeasca si sa se piarda simplu intr-un sarut...

Si noaptea respiratia i se amesteca in soapta cu inceputuri de iubire... in bratele calde invata sa se roage corect si in sufletul lui se stie din nou dumnezeie... demult isi uitase toate intrebarile si orice liniste parea atat de departe... acum stie ca in privirea lui de mare o sa gaseasca mereu raspunsul perfect...

Ratacire printre amintiri.

Iti vei aminti de mine... cand vantul galagios va fugi razand cu vreo amintire de-a ta sau cand privirea ti se va intuneca a ploaie, ma vei primi in gand si ma vei zambi cu drag in vreo duminica dupa-amiaza... iar eu ma voi transforma pentru o clipa intr-un suspin de dor...

Si cand toamna va incepe sa miroasa a rece si a zapezi de ingeri, iti vei aminti de zboruri si de visele pe care ne-am catarat razand pana in crestetul lumii... Dumnezeu va fi pentru o clipa doar o idee de-a ta, iar eu iti voi aluneca cu liniste in suflet dintr-o rugaciune de seara...

Iti vei aminti de mine firesc... cand vantul iti va zambi cu amintiri sau cand cerul iti va plange cu priviri de verde printre ganduri, din fuga copilareasca a soaptelor pe fereastra se va naste pe buzele tale un dor... iar eu ma voi transforma intr-o duminica dupa-amiaza si te voi iubi perfect cu toamna tarzie si cu ingeri de zapada...