Ratacire printre minuni.

Priveste cum noaptea deseneaza inceputuri de vis printre stele... din doua ceruri, un inger imagineaza un curcubeu violet si-l preface apoi intr-un zambet pe chipul lui Dumnezeu... si sa nu te mire, iubito, ca ochii mei sunt valurile care iti invelesc trupul... haide, priveste cum te sarut cu mare si cu miez de noapte pe suflet si pe fiecare vis...

Taci sa imi poti auzi gandurile care-mi urla a singuratate... din parul tau iau cu fosnet doua idei si le transform in linistea cu care imi atingi fiecare bataie a inimii... sa nu te sperii, iubito, ca vocea mea rupe soarele in rasarit si apus sau ca lacrimile mele se sparg cu zgomot teribil pe obraz... haide, taci sa poti auzi cum gandurile imi soptesc singuratatea...

Asculta cum infloreste imaculat un crin pe umarul tau drept... din nimic inventez doua aripi cu care te invat sa zbori usor printre minuni si rasuri de copil... si sa nu te miri, iubito, ca ne vom pierde inaltarile in valurile verzi din privirea lui Dumnezeu... haide, asculta cum te iubesc cu parfum de crini si cum pe buze ne infloreste un sarut perfect...

Dialog la umbra unei ploi...

Te cuibaresti absenta intre doua vise si parfumul cojilor de portocala te poarta inspre copilarii:
-Daca ai putea alcatui ceva din razele soarelui, ce ai face?
-Acum imi vine in minte un curcubeu... mda, chiar asa... un capat l-as aseza cu grija pe tamplele mele, iar celalalt l-as agata firesc de aripile unui inger... si mi-as lasa gandurile sa alunece pana la Dumnezeu...
Nu te pot vedea, ploaia te ascunde privirii mele, insa sunt sigur ca zambesti... ai atatea intrebari si stii ca timpul se poate opri din cand in cand intr-o picatura racoroasa exact pe obrazul tau:
-Care este cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat astazi?
-Imi e greu sa aleg... azi am zburat pana la marginea lumii si mi-am imaginat din stele o scara catre infinit... nu a durat decat o clipa... da, azi am fost in Paradis... si m-a cuprins o liniste perfecta si totul era atat de alb si pufos, de parca ingerii tocmai terminasera o lupta cu perne si cu nori imaculati...
Ma opresc un pic... ti-ai rezemat capul de umarul meu si pe buzele tale se mai ghiceste o ultima intrebare... somnul te-a invins de data asta... pielea iti miroase a coji de portocala, iar sub pleoapele tale se zbat deja doua vise... te sarut cu taceri si cu stropi de ploaie...
-Somn lin, ingere... si da, te iubesc definitiv...
Suspini usor... acuma stii... si zambesti.

Doar tu si eu.

Vino cu mine la capatul unui zbor frumos, cu ingeri si cu rugaciuni soptite pe inserat... haide sa uitam ca timpul trece printre noi si sa ne salvam gandurile de la orice prabusire abrupta... da, iubito, imbraca-ti zambetul si noaptea albastra, haide sa plutim pe aripile unui zbor pana in varful lumii si sa fim pentru o vreme Dumnezei...

Acopera-mi tacerea cu cel mai dulce sarut si lasa-ma sa strig cu linisti multe ca te iubesc atat de mult... intr-o privire de mare te-as cuprinde, iar tu ti-ai uita acolo orice furtuna si lacrimile prea sarate... da, opreste lumea fix la inceputul unei noi zile, acopera-mi buzele cu dulcele gurii tale si haide sa fim, vreme de un sarut, nemuritori...

Vino cu mine dincolo de cuvinte, la capatul ultimului vis cu ingeri... din varful lumii am cobori cu ploaia intr-o noapte dumnezeiasca, iar gandurile ni se vor inlantui intr-un zbor cu linisti perfecte... da, iubito, imbraca-ti zambetul si dragostea toata, haide sa uitam ca dorurile ne dor cumplit si sa ramanem impreuna, sa fim, atat de simplu, doar tu si eu...

Aripi de iubire.

Linistea mi-e vis absent de miezul noptii... gandul imi aluneca din nou firesc inspre tine... te privesc printre randuri si pe aripile tale imaculate imi desenez in albastru drumul catre o noua dimineata...

Pe zambetul tau se nasc luceferi si mor obositi zeii... as vrea sa iti pot culege dintre idei o rugaciune si s-o inalt perfect la inceputul fiecarei seri... sanul iti tresalta in somn si un inger isi deschide aripile peste infinit...

Din mii de ploi am invatat sa-mi colorez curcubee... intr-o clipa imi incep ierni cumplite sau primaveri parfumate, mi se termina anotimpurile toate si se sfarsesc cu zgomot mii de lumi... iar pe aripile noptii imi adoarme soptit o iubire...

Te culeg si te arunc intr-un ocean de verde... gandul imi aluneca din nou firesc inspre visul in care te ninge absent cu fulgi si cu pene din aripile ingerilor... te privesc printre randuri si mi te desenez in albastru si in dimineti linistite...

Gand de septembrie.

Candva stiai cum sa te trezesti mereu zambind... aveai privirea plina de lumini si de linisti ingeresti, iar aripile te dureau atat de placut... doar zburasei toata noaptea in Paradis printre gandurile lui Dumnezeu... aveai atatea vise incat gaseai inca destule dimineata pe perna, asteptandu-si randul cuminti sa le visezi in seara urmatoare... si da, stiai ca in septembrie se intampla mereu o minune...

Acum ai uitat sa mai crezi in povesti... ti-ai pierdut increderea si trezirile iti sunt cumplite... fiecare urlet iti frange aripile si iti rupe zborul in mii de bucati... poate ai sa le gasesti pe undeva, in vreo zare indepartata, atunci cand iti vei aminti sa te rogi corect... perna ti-e goala, la fel si zambetul... nu mai stii vreun inger care sa te invete linistea in fiecare dimineata, iar in septembrie nu mai e demult vreme pentru minuni... da, candva aveai atatea vise...