Fara sens...

Dintr-un somn tarziu, un inger imi plange cu vise in alb si negru... pe pleoapa se zbate in lanturi spaima ca nu am sa te mai gasesc niciodata... secundele imi alearga zadarnic prin ceasuri si o stea ciudata imi sparge fereastra... iar eu stiu ca e prea devreme...

Credeam ca aripa noptii e facuta din ganduri albastre si din nori pufosi... si ca soapta ta imi adoarme in zori pe tampla... poate ca cerul ti-a crapat zborul si ziua ti s-a nascut brusc dintr-o idee... si poate ca ai uitat sa-mi mai taci cu povesti peste suflet...

Zambetul tau il mai port doar in minte... clipa de acum se opreste fix in privirea ta verde, iar chipul iti impietreste intr-o amintire... in alb si negru un inger isi creioneaza spaimele pe pielea ta, iar dintr-un somn tarziu, noaptea imi plange in vis cu cioburi de cer...

Gand cu rataciri...

Iti cad prin ploi reci in geam si-n duminica... sunt doar o apa si am uitat sa curg... doar picur rece din lacrimile ingerilor si din cioburi de Paradis... iar o chitara imi plange dorul si visul frant...

Din regasiri tarzii as vrea sa-ti inteleg gandul dintai... sunt doar o adiere ce-si cauta vantul din veri si toamne fara nume... si-as vrea sa-ti fiu o zi de miercuri la amiaza si sa ma ratacesc in ochii tai...

Cand vreau sa cred, imi ridic mainile spre cer... imi caut prin suflet aripile cu care invatasem sa-ti zbor prin zambetul curat... iar dintr-o primavara imi desenez in albastru si verde o zi de Mai... si sarutul tau mi se culca usor pe buza de jos...

Uneori imi plec din viata si din mine... si-mi obosesc devreme in somnuri fara inteles si fara vise... si mai cad peste lumi cu ploaia de duminica... uneori sunt doar o apa ce-a uitat sa mai curga cu doruri si cu cioburi de Paradis... acum voi pleca cu ingerii, iar o chitara o sa-ti planga prin ganduri... dar voi reveni candva din ratacire...

Cum sa-ti spun "te iubesc" ?

Cere-mi orice... cere-mi sa mor din nou... oricum nu ar mai avea vreun rost sa incerc sa imi caut echilibrul... degeaba vreau sa rup cerul in doua si sa-mi eliberez ingerul prin vreme... iar in Olimp zeilor nu le mai pasa demult ca mi te stingi in amintiri... ah, si stiam sa iti privesc rasarituri tarzii in ochii prea verzi...

Cere-mi tot... cere-mi sa vin din nou... si poate am sa ajung iarasi la usa ta, la fel ca in trecut... degeaba incerc sa culeg secundele ce mi s-au pierdut cand am cazut din Paradis... iar Dumnezeu nu-mi mai poate asculta rugaciunea cu care imi zbori seara printre degete... da, stiam sa iti zambesc devreme pe buzele prea fierbinti...

Cere-mi ce vrei... cere-mi ploaia si o sa o las sa-ti cada in fereastra... am sa te-adun in cuvinte intelepte si poate printre randuri si am sa te inapoiez lumii intr-o fraza perfecta... lasa-mi doar soapta, lasa-mi in trup o ultima rasuflare si o clipa de viata, mai lasa-mi o adiere usoara... te rog... caci fara ele, cum sa-ti spun "te iubesc" ?

Gand cu regasiri...

Ma regasesc ciudat in gandul tau de asta seara... si stiu ca intr-o idee de-a ta ma nasc din nou perfect... si daca vantul ar fi prietenul meu bun, m-as adia in patru zari si apoi m-as readuce inapoi in mintea ta... iar tu m-ai gandi mereu...

Ma regasesc in zambetul tau din fiecare zi... imi place sa mai stau o clipa pe gura ta si sa imi imaginez un sarut incandescent atunci cand imi linistesc respiratia pe arcul minunat al buzei tale de sus... si tu te-ai infiora si m-ai zambi...

Ma regasesc firesc in privirea ta din orice noapte... sunt verde, valurile imi sunt blande si-ti mangai glezna, iar ochiul mi se zbate de dorul tau atunci cand imi rasari in vis... si daca as uita vreodata sa te pictez in alb si negru, tu m-ai privi cu drag in mii de culori...

Din iubirea ta, ingerii invata sa-si faca aripi... si dintr-o soapta albastra imi construiesc printre stele un zbor magic... m-ai cauta intr-un colt uitat de Paradis si m-ai regasi mereu ... iar eu te-as astepta si m-as indragosti din nou, a mia oara, de tine...

Amintiri...

...miros de ploaie rece... teama ca noaptea s-ar putea sa ramana mereu intre noi... parfum de primavara trista si de trandafiri ofiliti... frigul de pe fruntea ta... somnul lipsit de vise sau gandurile multe din zori... muzica in surdina si un nume rostit in soapta... povesti ce nu au apucat sa fie spuse... scrisori impachetate frumos si asezate cu grija in sertar... strazile pustii si din nou mirosul picaturilor reci, teama de intuneric si o haina albastra de ploaie...