Despre fericire.

Esti fericita ? Nu mi-ai raspuns... erai trista si gandurile au navalit impletindu-se cu amintiri... si ochii iti erau tristi si un pic mai verzi. Dar zambeai - un zambet plin de liniste, un zambet curat, in care ingerii si-au nascocit un colt de paradis ... zambeai trist si totusi atat de normal, atat de firesc...

Aveai nasul inghetat si tremurai atat de tare... pasii alunecau usori, iar zgomotul lor se spargea pe dalele de piatra... Off, as fi vrut sa fiu ecoul si sa iti port urmele in mii de zari... erai un copil si ochii iti erau mai mari si curiosi, mergeai mai repede si si iti era atat de frig... Dar zambeai si totul parea din nou simplu, la fel ca in jocurile de demult... iar pe dalele de piatra pasul tau usor tacea sonor...

Ceai fierbinte si ciocolata calda... cana parea atat de mare in mainile tale inghetate... vorbesti, imi povestesti ceva, iar glasul tau imi trece prin piele si imi mangaie sufletul... ai obosit si privirea ti-este trista... Si totusi zambesti, iar parul si parfumul tau, caldura si toropeala, mi-aduc aminte de iernile in care uitam sa mai vin acasa, de iernile in care stiam atat de bine cum sa zbor...

Sunt fericit ? Ma simt linistit, calm, sigur si nu mai aud decat tacerea ta... mii de intrebari iti trec prin minte, ai vrea atat de mult sa stii... si totusi taci... bradul urias iti face cu ochiul si mii de luminite iti mangaie privirea... zambesti si tot Craciunul si toata bucuria sarbatorilor este pe buzele tale... si erai atat de infrigurata... iar noaptea asternea in parul tau parfum de ingeri...

Aveai fular negru, moale, atat de moale si pufos, erai mirata si degetele tale le cautau pe ale mele... Nu mai zambeai, ochii iti erau mai grei si totusi atat de verzi... iar in ei era doar un copil frumos ce-si cauta visele intr-o seara de iarna...

Esti obosita si linistea din jur te-a intristat... te gandesti la dalele de piatra, la frigul de afara si la nasul inghetat... Acum zambesti si-ai vrea sa imi raspunzi, dar somnul e aproape si noaptea te-a invins... adormi, visezi, alergi sonor spre mii de brazi luminosi si spre ingeri de zapada... iar degetele tale le cauta cu-nfrigurare pe ale mele si pe buzele tale simti doar sarutul meu... zambesti atat de firesc... Esti fericita ?

Despre ea.

Ma gandesc de zece ori pe zi la tine si de zece ori pe zi ma intreb ce mai faci... si imi trimit zece ingeri sa te vegheze, ma rog la zece zei sa fii fericita si rad si plang de zece ori pentru tine... si zece vieti as vrea sa am sa le petrec doar cu tine, zece lumi ar fi prea putine ca sa ma impiedice sa ajung la inima ta si as renunta la zece universuri pentru zece minute alaturi de tine... zece stele nu ar lumina ca privirea ta, zece cuvinte mi-ar ajunge sa iti spun TOTUL si zece batai ale inimii mele ti-ar fi de ajuns ca sa ma intelegi... doar zece cantece mi-ar trebui sa te cant si totusi zece cantece nu ar putea sa te spuna asa cum esti tu de fapt, zece povesti ti-as sopti in fiecare seara si zece nopti as fi doar somnul si visul tau cel mai dulce... zece vorbe de-ale tale ar fi poate de ajuns, zece clipe de tacere mi se par ani intre noi si as da totusi zece ani pentru a putea sa te iubesc inca zece clipe... inima mea se rupe in zece bucati, zece imagini ale tale ma urmaresc mereu si zece lacrimi imi curg pe obraz... zece ganduri ma cuprind, zece ploi as picura peste tine, zece iubiri imi par atat de putine si zece sarutari as vrea sa iti trimit pe tample... zece primaveri imi pare c-au trecut de cand te stiu, zece ierni sunt intre noi si zece veri ti-as darui daca m-ai lasa... si poate ca uneori mai gresesc, dar imi pare rau de zece ori, cu zece batai usoare de aripi te-as invata sa zbori si cu zece raze de soare ti-as mangaia trupul minunat, zece zambete iti asez pe buze si zece doruri iti trimit in suflet sa iti aduca linistea...

Despre speranta.

Lumea mi se face praf si ingerul imi pare ca a adormit... nici steaua nu-mi mai straluceste si nu stiu ce sa fac sa nu ma sting, sa nu ma pierd de tot... ma doare ce-i in jurul meu, ma mint ca inca mai exist, langa mine totul imi pare pustiu, necunoscut... mi-e teama, cred , de ce va fi, de lucrurile pe care le stiam, de cum as mai fi fara vis, mi-e dor de mine si de zambetul meu... ceva ma face sa ma revolt, dar nu stiu ce; soarta, desi imi zambeste, imi pare mai cruda si-n gandul meu apar iar spinii care-mi ucid incet ideea, iar viata o simt cum imi scapa printre degete si iarasi lumea imi moare in palma si inima in piept mi se opreste putin cate putin, iar privirea a obosit si ea, scaldata in lacrimi de tristete... si-as vrea atat de mult sa ma adun, sa inteleg ce e cu mine, dar ingerul imi e din nou adormit si nu stiu ce sa fac sa-l trezesc... poate doar sa-l mai strig, poate doar sa invat sa-l mai chem, dar nu stiu daca mai pot si-as vrea atat de mult sa cred ca ma mai poate asculta...

...Si totusi... nu e totul pierdut... mai e o speranta, exista mereu o salvare si-n suflet se naste credinta, se naste din mine iubirea... in gand incep sa infloreasca petale si spinii nu vor sa ma mai doara, iar inima o curat cu lacrimi si-ncepe din nou ca sa bata... luna-mi zambeste cu drag si steaua se-aprinde incet... ah! doar tu ma mai faci sa traiesc, doar tu ma mai faci sa sper, sa nu ma pierd... si am sa prind iar viata din urma, am s-o apuc si-am s-o strang cu putere in mine, iar lumea poate va rasari din nou in privirea mea si ingerul va uita sa mai doarma...

Despre nimeni.

Cand nimeni a intrat atunci, in iarna aceea in viata ta, pareai atat de singura si nimeni nu parea sa observe asta... l-ai privit in suflet, i-ai cautat zambetul si te-ai intrebat daca nimeni nu poate sa se opreasca, sa stea langa tine... si nimeni nu credea ca va fi ceva, nu stia ca se va aprinde in inima lui o simtire pe care nu o mai stiuse de mult... nimeni nu cunoscuse acel sentiment de ani de zile si, pentru prima oara dupa atata timp, credea in ceva, apartinea de cineva... timpul trecea si nimeni nu putea sa spuna ce simti, ce gandesti si nimeni nu vroia sa te piarda, nu vroia sa creada ca in sufletul tau se naste indoiala... dar iti doreai ca nimeni sa nu mai intre in viata ta , vroiai ca nimeni sa nu te mai deranjeze... si ai ajuns sa te intrebi acum, dupa atata timp, cine a intrat atunci, in iarna aceea in viata ta... poate nimeni.

Despre tine.

Te port in gand, cu fiecare clipa care trece ma simt atat de bine, pentru ca stiu ca esti cu mine... chiar daca doar in mintea mea... te port in decembrie, ca pe o icoana, ca pe un gand bun pentru sarbatorile sfinte, te port in iarna cu zambete si copii bucurosi, de mosi buni si cadouri dragi, te port in suflet si te port in fiecare floare de gheata ce-ti infloreste noaptea la fereastra, te port in soaptele vantului si-n melodia lui, te port intr-o privire de-a mea, chiar daca noi nu ne-am vazut niciodata, te port in iubire si te port in destin... te port in fiecare cuvant si-n fiecare idee care, fara tine, imi moare pe buze, te port intr-un zambet trist si-ntr-un vis cu ingeri curati, te port printre randuri si te port atat de firesc, te port atat de natural si de cert ca un orizont, te port paradoxal, te port in infinit, te port in fericirea mea si in bucuria fiecarei secunde care se scurge din trupul meu obosit de atatea cautari, te port definitiv si-atat de singur printre amintiri... te port in dragoste, te port in timpul care imi sta in loc si in toata eternitatea, te port in paradisul meu si-n cel mai limpede rai, te port in cel mai dulce sarut, te port in zborul meu spre nicaieri si-n toata existenta mea, in verbul "a fi" si-n fiecare "multumesc", te port cu "da" si "nu", cu "poate" si cu oftat, te port pe frunte, pe pielea mea, caci esti senzatie, te port in vorba si in aroma celei mai gustoase bauturi, te port in tot ceea ce stiu si-n tot ceea ce-mi doresc, te port tarziu in fiecare dimineata si devreme in orice seara, te port in somnul meu si te port cand sunt treaz, te port in speranta si in dorinte, te port in versuri si in fiece rand pe care il scriu, te port in lacrima ce se zbate sa curga pe obrazul meu, te port in dor si in tristete, dar te port in totul si nimic, te port, iubito, in stralucirea stelelor si in vara ce-o sa vina, te port in rugaciune si in univers...