Ultimul dans.

Haide, iubito... e ultimul zbor... si pentru ultima oara tu ai sa fii albastrul imens pe care, candva, dinspre Dumnezeu ne alunecau incetisor a lacrima de dor puii de inger... iar eu, intaia oara, am sa fiu zambetul trist al vreunui sfant care si-a uitat rugaciunea...

Mai ramai, iubito... e ultimul ceas... si pentru ultima oara tu ai sa fii exact secunda in care, demult, mi-ai alunecat infinit printre gene si te-ai transformat in lacrima de dor... iar eu, pentru prima data, am sa fiu o soapta care-ti va spune ca este prea tarziu...

Haide, iubito... e ultimul dans... si pentru ultima oara tu ai sa fii gandul ciudat din care, cumva, ai alunecat pe tample, pe obraz, apoi te-ai prefacut intr-un sarut pe buza mea de sus... iar eu, exact ca la inceput, am sa te plang, definitiv, de prea mult dor...