20 februarie 2010

Zâmbet şoptit.

Ieri am intalnit fericirea... era pe strada mea, deghizata frumos intr-un pui de om... cu nasucul lipit de geamul unei cofetarii isi inventase din frig si din ganduri un zambet si-un pic de Dumnezeu... iar copilul-inger isi gasise paradisul... si pentru el totul era atat de simplu, atat de firesc... in povestea aia a lui isi stia pe de rost orice senzatie, orice sentiment, orice parfum de sfant si curat, iar in lumea lui fabuloasa de ciocolata si de gusturi perfecte isi aflase cumva visul dintai... ieri am intalnit fericirea... mergea asa, pe strada mea, deghizata frumos intr-un pui de inger si musca incetisor dintr-un zambet dulce...


17 februarie 2010

Gând fără tine.

Aseara te-am pierdut... abrupt, zgomotos, cumplit... mi te-ai frant atat de absurd in fiecare silaba din primul cuvant pe care nu am mai stiut sa ti-l spun... inca mai simt in timpane tacerea ta ascutita si inca ma mai doare ultimul sarut... as fi vrut sa stiu sa te opresc... insa mi-era atat de iarna si atat de tarziu... cumva imi ratacisem timpul si vremea... iar ingerul plecase de mult la culcare... te-ai scuturat a vis urat si m-am scurs incetisor pe obrazul tau, ca o amintire de la inceputul lumii... iar tu mi-ai cazut aproape sfant din rugaciune... din ochiul stang iti plangeau soptit promisiuni dinspre vara si pe buza de sus incepuse sa-ti moara un dor... ah, de-as fi putut sa te opresc... insa nu mai stiam sa te caut decat printre ganduri senine, iar in privirea de verde imi incepuse furtuna... aseara te-am pierdut... ciudat, trist, absent...


13 februarie 2010

Gând cu ploi.

Ploua... timpul plictisit s-a oprit fix la ora 7 sa-si odihneasca secundele intr-un inceput de zi si a adormit apoi obosit pe-o frantura de gand... cuvintele au inghetat ciudat pe buza de jos, intr-o soapta tarzie, iar pe obrazul stang ti se joaca de-a toamna vreun dor de demult... in ochiul drept ti se scalda aproape sfant un pui de inger, iar pleoapa de sus il acopera incetisor cu rugaciuni... la capatul perfect al vreunui infinit se nasc Dumnezei si-n toate tacerile dintre noi iti lacrimeaza prea firesc sfarsitul lumii... privirile zboara suspinand prin fereastra, iar cerul iti plange de-aseara pe geamuri a amintiri si a mine... ploua...


08 februarie 2010

Dacă ninge...

Prin gandul tau imi pare ca ma pierd a iarna... pe frunte imi cad ninsori cu iubiri din vremuri de demult, iar pe tampla imi rasare tarziu steaua polara... un inger isi cauta zborul alb printre aripile de zapada, iar vreun Dumnezeu viseaza rece un fel de rugaciune... si prin gandul tau imi pare ca ma pierd a dor... pe obraz mi se opreste lacrimand un pic de infinit, iar pe buze imi adoarme insoptit amintirea unui sarut...

Prin gandul meu iti pare ca te regasesti a iarna... in privire iti rasare cumva un pic de infinit, iar pe tample iti ninge tarziu a iubire... ingerii ti se-aseaza incetisor prin aripile de zapada si-ntr-un fel de rugaciune, Dumnezeu ne viseaza a zbor... prin gandul meu iti pare ca te regasesti de drag... pe obraz ti se opreste lacrimand un dor de demult, iar pe buze iti adoarme soptit parfumul unui zambet...